Zece minute în Sălăjan
De vreo patru ani parcurg aproape în fiecare seară distanţa de la A la B (şi retur) în aproximativ 10-15 minute, în Sălăjan. Azi povestesc:
Start! Undeva printre blocuri răsună un cânt de jale si durere: “Şi pentru cel mai mare barosaaan, Waşington! Fărăăă număăăăr ca să moară toţi duşmanii!” etc.
-> Merg câţiva metri şi observ că cineva şi-a lăsat casetofonul în maşină. Mare greşeală, mâine o să-i pară rău!
-> Când ajung la farmacie, ca (aproape) în fiecare seară, mă întâlnesc cu “doamna sfioasă fără adăpost”, aşa îi spun eu. E mereu îmbrăcată în negru şi nu e chiar jerpelită, evită contactul cu alte fiinţe umane şi stă cu capul plecat. Are la gât coliere si bucaţi de aluminiu, iar la mâna dreaptă poartă multe mătănii, brăţări şi alte obiecte din metal. Stă mereu, fie iarna, fie vară, la întrarea în farmacie. Nu ştiu de ce, dar eu mi-am închipuit întotdeauna că a fost profesoară cândva.
-> Lângă benzinărie sunt adunaţi urmaşii băieţilor de cartier, nişte agarici pe care îi văd de ani buni stând adunaţi în faţa unui obiectiv strategic. Stau pur şi simplu în picioare şi mănâncă seminţe până se face covor pe asfalt. Aceşte specimene îmbrăcate stil cocalar.com s-au adunat la început pe la colţuri de bloc, apoi au apărut înternet cafe-urile şi s-au adunat acolo. După ce au dispărut “interneturile” s-au adunat la casa de pariuri, iar recent s-au mutat lângă benzinărie. E viaţa lor!
-> După benzinărie urmează curtea cu ţigani. În mijlocul civilizaţie mai există câteva cocioabe strânse ciorchine într-o curte mică, în Sălăjan. Activitatea e diversă. Ori ies în pijama să fumeze “la poartă” , ori îşi scot sistemul 5.1 cu tot cu dvdplayer şi ascultă manele în timp ce joacă table. Când sunt cu adevărat binedispuşi îşi parchează maşinile cu spatele la stradă, dau muzica la maxim şi beau bere din sticle de plastic. Azi erau doar doi care fumau în linişte.
-> Urmează apoi părculeţul făcut recent de Negoiţă. Eeeee dragii mei, acest parculeţ e un tărâm magic! Multe năzdrăvanii se întâmplă aici. Câteodată găseşti emokizi, câteodată găseşti muncitori care beau o bere după muncă, altădată găseşti pitzipoance de cartier care o ard aiurea cu cocalarii de serviciu. În seara asta era nebunul beţiv care vorbeşte singur. Stătea pe o bancă şi rostea în neant: - Amore mio, spune tu! [pauză] – De ce nu vobeşti fă cu mine, da ce io vorbesc singur!?!?! întotdeauna are o sticlă mică de bere Neumarkt în mână, dar fac pariu ca n-are bere în ea 
.
-> Traversez strada Ilioara, ajung în faţa blocului meu. La prima scară, pe bancă, stă Ilie. Ilie e un personaj simpatic în sinea lui şi cred că are un ficat beton. Ilie n-a mai fost treaz de prin ‘93 dar e încă în viaţă. Ilie face multe pentru câteva “sute” de tărie. Spală maşini, vinde flori sau lemne pe care le găseşte la gunoi, îţi deschide uşa la scară şi cred ca uneori mai face şi pipi în lift.
-> Trec de barbatul cu ficat de fier şi ajung la scara mea. Ne-au furat caloriferul de la intrare joia trecută. Pe mine nu mă deranjează dar e nasol pentru Ilie, el acolo se încălzeşte iarna. Urc la etajul cinci unde miroase a pipi de câine. Cineva îşi usucă unul sau mai multe covoare “botezate” de patruped. Intru repede în casă. Finish!
Stiu, e lung şi plictisitor, dar în câţiva ani va deveni document istoric.
Nu cred ca exista exprimare mai buna a tabloului “zece minute in salajan”.perfect
Sa nu uitam de gura de canal de langa cabina telefonica care mirose cate-o data de iti muta nasul din loc.
Nu este deloc lung shi nici plictisitor, super poveste :-*
Nu stiu de ce cred ca barosaaaaaanu’ era “Uaşinton”…
Realitate pitoreasca, poveste pe masura.
Imi place cum povestesti. Te pricepi. Ma faci sa vreau sa vin in Salajan, sa vad daca e chiar asa, da’ tare ma tem ca nu e o idee prea buna.
Ar trebui sa incerci, astept impresii
)
Am nevoie de escorta? Pentru ca vezi tu… eu sunt o superba… Si vreau sa ajung si inapoi acasa…
wow..frumos Salajan`u asta
. Si eu as face pipi in lift, pe bani ^^. scrii frumos, probabil ai si de unde sa te inspiri
E mai misto in partea cealalta, inspre piata…Si acolo avem doamne si domni fara adapost, magazin cu vin si tuica, parc, benzinarie, tigani aparent fara vreo ocupatie, caini vagabonzi… Viata, vecine, ce sa mai vorbim!!!
Nici io nu povesteam mai bine:D…..si io stau pe Ilioara
I-am recunoscut pe toti..ala kre vorbeste sg pe banca vorbeste mereu in engleza cand e beat…:)):)):))=)) ceva de genu : To be or to be….tinere….speak english ? si kre nu vb in engleza q el ii injura=))…..cand nu e beat nu stie engleza:))
.. Esti genial…!!!deschid rar chestia asta .. site sau blog sau ce e…dar de fiecare data ma surprinde cu ceva .. si asta in mod placut!!!bv chakarika!!!! am sa iti povestesc odata cum e in rahova!!! am experienta si de dristor.. e colorat tare bucurestiul asta “gri”. lumina buna!
Eu in Cluj, in Parcul Central, n-am prea vazut cocalari.com. Exista, fireste, tot felul de personaje, dar in schimb vad mai multe familii si batrani care ies cu copii / nepotii la plimbare. Aici n-am vazut ‘baietii’ adunati pe langa ceva benzinarie. I-am vazut, insa, adunati pe langa bloguri, cu masinile parcate in apropiere si muzica tare, fie manele, fie ‘house’ si imbracati in uniforma de cocalar.com. Stau acolo blanzi cu pitzipoancele lor cu tot.
Poate ca trendul n-a ajus si la Cluj, inca…
Salut,
Fain articolul, dar cred ca ai omis multe aspecte interesante, demne de exploatat. Salajeanul, acest “taram fermecat”, ascunde multe povesti interesante (vezi bataile celebre de la mijlocul anilor ‘90), iar ca fresca ta sa fie completa ar trebui sa vii cu o continuare
Frate esti tare!!
Chiar le ai q povestitu;)
ALA CU CLUJUL..MAH, DAR MAI TERMINATI ODATA CU AERELE VOASTRE DE SUPERIORITATE..CE… NU INTRI PE BLOGURI DE ARDELENI:)
Felicitările mele pentru descriere!
PS – Pentru personajul ăla clujean, păi la voi nu au ajuns cocalarii pentru că la voi sunt personaje care ucid soldaţii, la meciuri. E simplu, cocalarilor probabil că le e teamă să calce prin cloaca aia…