Sictir de euro şi pitzipoance

Azi dimineaţă, la metrou, sictirul se citea pe feţele unora, am ştiu că s-au uitat la meci. Faţă de alte înfrangeri românii n-au mai plâns, au râs ironic şi au înjurat o generaţie care ne-a amăgit pe toţi. Adică proştii ăia din tribună îţi cântă imnul şi tu nu eşti în stare să baţi o echipă care chiar a vrut să te lase să câştigi?! Jalnic! Cam atât despre Euro.

Tot azi, tot la metrou, o blonda creaţă, aparent căzută de pe pitzipoanca.org, s-a aşezat lângă mine.

Eu: Vă rog să va luaţi părul de pe mine!
Ea: Extraordinar, sunt pe scaunul meu! (Şi s-a întors către prietena de alături)
Eu: Da’ păru’ tău ocupă două scaune!
Prietena ei: Ia uite fată unii şi-au cumpărat metrou, câtă nesimţire!

S-a şocat un pic când i-am dat eu părul la o parte şi m-am aşezat cu spatele, dar i-a trecut. Mi-a adus aminte de copilăria la ţară când luam fân şi îl îndesam în ieslea animalelor. Ce vremuri!