Capitolul 9

M-am întors îngândurat acasă. Încă îi mai simţeam parfumul pe hol ca o hologramă olfactivă ce ma bântuia. Mi-am turnat nişte cafea în ceaşca ei cu “Greenpeace” şi am privit în gol. “Unde era de fapt Aprilia?” Mi-am pus această întrebare de zeci de ori până când am obosit. Apoi am început să înjur, dar n-a ajutat la nimic pentru că atunci când o faci singur n-ai nicio satisfacţie, ca şi în alte situaţii.

După un timp am început să ma plimb prin cameră si să mut diverse obiecte doar ca să am o ocupaţie. De obicei nu acord prea mare atenţie mobilei şi nimicurilor decorative aşa că mi se părea că le vad pentru prima oară. Am aranjat o vază , am reorientat un bibelou ce reprezenta un pescar chinez, am mutat o casetă de bijuterii cu tot cu hartia de sub ea, am ste… ce hârtie?!

Era de nuanţă verzuie si fusese împăturită neglijent. Pe ea erau scrise cinci cifre urmate de şase linii orizontale şi trei cercuri. Mai jos era trecuta data de astăzi şi ceea ce părea un număr de telefon. Eram cât se poate de confuz şi în câteva minute deja cotrobăiam prin lucrurile Apriliei.

După vreo oră am găsit o cutie de pantofi din care am scos mai multe vederi din diverse oraşe ale lumii timbrate autentic, dar nedatate. Mintea mea a refuzat să traga concluzia. Am răsturnat cutia, nu ştiam ce caut, vroiam doar să-mi blochez gândurile pentru cât mai mult timp. Printre zeci de hârtii neînsemnate am găsit mai multe bilete de avion către Roma. Pe fiecare bilet era cifre liniuţe şi cerculeţe, în diferite formaţii.

Am stat întins pe covor câteva minute şi am încercat să adun piesele de puzzle ce atârnau la fiecare colţ al creierului meu torturat de idei întunecate. În cele din urmă m-am hotărât să sun la numărul de pe hârtie.

“Acest număr a fost suspendat pentru neplată”

(va urma…)

Toate capitolele: AICI