Capitolul 7

Toată vara am fost împreună, peste tot, doar noi doi. Era perfect şi habar n-aveam că perfecţiunea are un preţ. O aşteptam cuminte la masa mică şi rotundă ce acum era ornată în mod natural cu frunze galbene, parcă bolnave. Acolo, între blocuri, la umbră, era locul meu de linişte, simţeam ca mă ascund de Bucureşti. Tocmai când îi comandam şi ei un rom cu cola, a apărut.

Trebuia să-mi dau seama că zâmbetul acela pe care îl afişa transmitea ceva. S-a aşezat, a băut din paharul meu, şi-a desprins părul, iar parfumul ei, parcă pus în mişcare, m-a învăluit discret. Victima (eu) era pregătită. Ma putea cuceri oricand, de cate ori ar fi vrut.

A vorbit câteva minute despre cum o fată de la salonul unde se tunde ea îşi vopsise căţelul roz. Zâmbea încontinuu, flirta cu mine de parcă abia ne cunoscusem şi eu eram Brad Pitt. În fine, după câteva pahare şi câteva confirmari că o iubesc şi mă iubeşte, a căzut bomba.

- Ce să facem noi în Paris?!
- Ne iubim şi ne trăim viaţa, schimbăm peisajul.
- Am înţeles asta, dar de ce îl schimbăm de tot?! Cu ce trăim noi acolo?
- Dar chiar trebuie să planifici tot? De ce nu poţi să te laşi dus de val?

…….

Spre miezul nopţii era totul aranjat, urma să stăm în apartamentul unei prietene care se mutase împreună cu viitorul soţ şi să deschidem un studio foto. Totul era perfect, cum ziceam. A dracu’ perfecţiune! Macar m-am ales cu sexul de “multumesc-ca-te-muti-cu-mine-in-franta-ca-un-fraier”.

(va urma…)

Capitolul 1
Capitolul 2
Capitolul 3
Capitolul 4
Capitolul 5
Capitolul 6