Capitolul 4

Nu stiu de ce sunt atat de pămpălău când e vorba de femei. Un prieten mi-a spus candva ca am inventat o nouă formă de sado-maso. Acum mă uit la uşa aia nenorocită prin care a ieşit săptămâna trecută să salveze foci bărboase (sau ce dracu’ salvează ea de obicei) şi imi doresc să intre încet, să-şi lase rucsacul pe podea, să se descalţe şi să vina în pat cu picioarele ei reci, să mă sperie.

Îmi place că mereu împrumută accentul ţării unde merge, am râs 3 zile când a venit din Australia.

- Extraordinar, m-am apucat să rememorez momente vesele! Chiar că sunt sado-maso!

Mai bine mă concentrez s-o urăsc pentru că de data asta plecatul la salvat de pinguini n-a mai fost aşa de amuzant. Chiria la studio n-am platit-o, la apartament nici atât, iar clienţii îşi caută probabil alţi fotografi chiar în timp ce eu îmi plâng de milă.

Totuşi… e adorabil de ciudată când se întoarce, reîncărcată totată cu drăgălăşenie de pui de urs arctic sau canguri de niştiucare. Aş vrea să se întoarcă mai repede. Sunt iremediabil, mai bine mă concentrez s-o urăsc pentru că a trebuit să vând un obiectiv pentru mâncarea de microunde care zace acum în congelator. Eu mă întorc în ţară când se întoarce în ţară.

Capitolul 1
Capitolul 2
Capitolul 3

(va urma…)