Capitolul 2
Astăzi e a treia zi în care n-am motive să mă ridic din pat. Plouă de o săptămână iar punga ce reţine, deocamdată, apa ce se scurge din tavan nu mai rezistă mult. Aprilia e plecată de câteva zile în Scoţia pentru prostiile ei de operaţiuni de salvare. De parcă n-o să putem trăi fără nu ştiu ce foci sau ce pana mea urmăreşte ea acum.
Poate că aş fi fost mai tolerant de data aceasta dacă n-ar fi plecat cu tot cu banii mei, cu ai nostri după cum ne plăcea să le spunem. N-am nici cum sa ma intorc în ţară iar studioul mi l-au sigilat, abia am reuşit să scot câteva aparate. Sunt într-un sac, să nu le plouă. A dracu’ Aprilia şi animalele ei blestemate. Mai bine nu-i aratam firul de iarbă. Marele fotograf de pe linia lui 27 în acţiune! Bravo!
(după trei ore de somn)
M-am trezit pentru ca picaturile de apă ricoşează de pe noptieră pe faţa mea. Mă doare capul, mi-e foame şi cred că am răcit, clima ăstora mă omoară. Ce-o fi fost în capul meu?. Nu puteam să-mi urmăresc visele în România?
Aşa se întâmplă când laşi hormonii să ia decizii pentru tine la 40 de grade.
(va urma…)
misto!
