Capitolul 1

Am întalnit-o pentru prima dată in staţia de tramvai. Eu eram pe burtă şi încercam să pozez un fir de iarbă ce crescuse printre pietre, iar ea era singura persoana care nu se uita ciudat la mine. Când am ridicat privirea părea mai degraba interesată de cum mi-a ieşit poza.

Cred că din cauza soarelui puternic şi a deshidratării am avut curaj să merg să-i arăt firul de iarba ce şedea liniştit pe cardul de memorie al aparatului meu pe care nu reuseam să-l vând. Acum îmi vine să-mi dau pumni pentru faptul că n-am baut suficiente lichide în ziua aceea.

Vrajit de interesul unei fete pentru una dintre fotografiile mele, nici măcar nu i-am privit bine faţa în cele cinci minute cât a durat scurta noastră intalnire. Eram prea preocupat să-i arăt cât mai multe poziţii, ale firului de iarba, evident. Când s-a urcat în tramvai antenele mele au tresărit şi am avut suficient timp cât să-i observ chipul copilăros şi serios în acelaşi timp.

Apoi m-a lovit realitatea crudă. O fată era interesată de pozele mele iar eu am luat-o atât de în serios încât nici n-am vorbit cu ea. Mi-am zis că sigur a crezut că-s retardat. “-Bravo prietene, de ce nu te hidratezi!?”

(va urma…)