Conductorii de la metrou trăiesc în trecut
2008 ianuarie 30
De curând, românii care călatoresc cu metroul au descoperit un nou truc. Uşile de la vagon nu opun rezistenţă dacă le blochezi în timp ce se închid. Astfel, ieri, câţiva temerari s-au strecurat printre uşile oprite cu forţa. După câteva astfel de acţiuni din difuzoare se aude o voce disperată:
- Oameni buni, suntem în secolul 20, lăsaţi uşile să se închidă!
N-a nimerit-o cu secolul, dar avea dreptate, ar trebui să lăsăm uşile să se închidă.
of,nostalgicii. uite unde sunt ei mai…:)
foarte taaare..eu unde eram oare?=))
pai oricum avem mentalitate generala de sec XIX, deci ei au avansat un pic! fata de multi altii care nu stiu ce e aia bun simt sau au ramas cu ideea ca Pamantul e plat!
De aceea unii nu pot ajunge decat cel mult conductori de metrou. Nu e nici o surpriza. Daca era mai inteligent ar fi fost in alta parte. La metrou nu trebuie decat sa apese pe o mansa si apoi sa traga de ea. Pe vremuri mai vorbeau sictiriti “atentie se inchid usile” si alte formule spuse doar pe primele silabe si nu mai mult: “urmeaza statia x cu peronu pe partea dreap…” si liniste. Dar acum decand vorbeste doar tipa aia robotizata… i-a relaxat total pe conductori. Le-a mai scazut si salariu cred pentru ca le-a taiat sporurile de vorbit in difuzoare.
din categoria: “unde dai si unde crapa”.
pot sa fiu sigur ca acest post nu avea nici o conotatie asupra meseriei de conductor de metrou! dar dupa cum spui si tu….sa lasam usile sa se inchida, poate diferenta dintre cei “nostalgici” si cu joburi “inteligente” se va face chiar in spatele unei usi de metrou.
atentie se deschid portile Raiului cu peronul pe care parte doriti!
Eh, cand esti nervos mai zici si prostii. Ce sa-i faci acusi?
P.S. Lasati usile sa se inchida ca nu mere ca la tramvai. Aici daca stai cu un picior afara ti se imprastie prin tot tunelul.
Dar de usile de la intrarile din statiile de metrou ce ziceti?
Exista vreo motivatie tehnica pentru care nu sunt deschise toate (limitarea vitezei aerului)? Daca nu, inseamna ca ne imbulzim zilnic fara nici un motiv.