Mi-am cumpărat o conservă de ton despre care se spunea ca are conţinut redus de sare. Era bună, dar parcă îi lipsea ceva. I-am pus nişte sare.
Poţi afla ceva nou (sau nu) în fiecare zi pe: http://www.learnsomethingeveryday.co.uk/ (dacă vrei)
via SmissMiss
Devenise un fel de ritual neprogramat. O data la câteva săptămâni sau luni găseam câte o melodie care îmi placea. O puneam deoparte şi apoi o încărcam pe ipod. E bine să ştii că ai doar melodii care îţi plac. Azi am mai găsit una, chiar noua mea melodie preferată, dar n-am unde s-o pun pentru ca ipodul a disparut fară urmă. 
De vreo câţiva ani nu mai am încredere în reduceri şi promoţii, le verific şi le calculez. Este încredibil câte ţepe poţi să iei, mai ales la supermarket.
Prima ar fi ţeapa cu preţul tăiat, gen oferta Diverta pentru noua carte a lui Dan Brown. Wowowowow, un leu reducere, de la 45,99 la 44,98 !!! OMG ce tareee, gata acum chiar cumpăr!
Apoi mai e ţeapa cu “nu cumpăra 4, ia 8 ca e mai eftin”. Da mai bine nu, la supermarketul din minunatul cartier în care trăiesc, 4 iaurturi costa 3,03, 8 iaurturi costa 6,23! Si are un ditai catonu galben pe care scrie PROMOŢIE!! CUMPĂRAŢI 8!!!
Urmează ţeapa cu produsele asezate chiar înainte de case, da, e ţeapă şi este una dintre cele mai perverse ţepe. De ce? Pentru că se jocă cu creierele noastre slabe care simt nevoia să mai ia macar încă o chestie mică înainte de plecare. Astfel, în mod absolut miraculos, chiar înainte de a ieşi, o forţă divină mai amplasează nişte mici rafturi cu nimicuri (la preţuri aparent convenabile) pe care le putem cumpăra. Suntem salvaţi!
Şi mai sunt cardurile de fidelitate pe care aduni puncte. O daaaaa, asta da afacere. Am şi eu, am calculat cum stă treaba. Acum trebuie să mai cheltuiesc vreo 10.000 de euro şi adun suficiente puncte pentru o masă de călcat! Abia aştept, alternativa era să sparg doar vreo 5500 de euro şi să-mi iau o tigaie din megasupertelfon teflonat termorezistent fizic, dar am zis să iau ceva ca lumea.
Acum doi ani scriam primul post de pe acest blog. Happy Birthday to me!
Statistică 5 nov 2007 – 5 nov 2009:
Posturi: 361
Comentarii: 1.123
Categorii: 10
Taguri: 1.182
Total vizualizări: 78.410
A fost un an mai slab şi pentru că Italia nu oferă nici pe departe subiecte atât de bune ca România.
Le mulţumesc (din nou) tuturor celor care continuă să citească (sau nu) ce-mi trece mie prin cap 
CHAKA
CONFIRMARE OFICIALA:
Sunt Razvan Costache si va confirm oficial ca DANIEL SANDU este un om genial. Mi-a demonstrat asta in mai multe randuri de-a lungul timpului dar eu, ca un muritor de rand, am continuat sa ma indoiesc. Iar el continua sa ma uimeasca. Stiu ca uneori, noi cei care il cunoastem, ne enervam/suparam pe el… dar asta din neputinta noastra de a intelege viziunea si perspectiva lui. Sunt mandru sa-i fiu prieten si mai devreme sau mai tarziu veti descoperi si voi ca DANIEL SANDU e un om genial. Multumesc DANIEL!
In imagine, Daniel Sandu, cea mai geniala persoana pe care o cunosc:
Afis de campanie:
Cam pe la 153 ( î.Hr.) omenirea a început să se joace de-a Revelionul. Astfel, a luat nastere una dintre cele mai mari probleme ale speciei umane : “Ce facem de Revelion?“.
Da, an de an mă lovesc de aceeaşi dilemă pentru că nişte băieţi din Roma antică aveau chef de distracţie când se schimba anul. Şi acum… trebuie să facem ceva, ca doar trecem în anul nou! Rezervăm hoteluri cu 6 luni înainte (ŞASE LUNI MINIM!!!) ca să fim siguri că nu rămânem pe afară. Dacă te-ai trezit pe la începutul lui noiembrie (cazul meu) că vrei să te distrezi de revelion eşti un om terminat, gata s-a închis oferta.
Acum trebuie să deschizi discuţii mai mult sau mai puţin jenante cu rude şi prieteni, bă tu unde mergi, bă tu cum faci, hai la tine, hai la mine, hai la el, hai pe stradă, hai pe bloc. Sincer, dacă îl extrag din listă pe cel de anul trecut (unde a fost un pic de “panaramă” © 
), trebuie sa consult arhiva de poze ca să-mi aduc aminte bine ce-am făcut la ultimele 10 revelioane.
Dar ştiu sigur că ne-am stors creierii pană la epuizare cu câteva saptămâni înainte. Am avut parte chiar şi de dramă, răsturnări de situaţie în ultimul moment, plânsete, tragedii, de toate: “Ce facem, frate, de Revelion?”
Povestea e cam aşa:
A fost o dată, ca niciodată, o zi tâmpită în care am vărsat Corona pe tastatura de la laptop. S-a întamplat cu cateva zile înainte de incidentul cu telefonul în maşina de spălat. Am încercat de toate: serveţele, ventilatoare, suflat, rugat, voodoo, am scos chiar şi câteva butoane, degeaba. Scria cifre în loc de litere şi invers.
Am renunţat, săptămânile au terecut şi azi, în timp ce ma jucam cu un Canon 7d într-un magazin de electronice am găsit mucii magici. Le zice Cyber Clean şi seamana cu mucii aia de ne jucam cand eram mici, ca textură. Numai că-s inventaţi de elveţieni şi sunt pentru curaţat electronice şi altele. Am fost sceptic, dar la 3,9 euro meritau să fie încercaţi. Aşa că luat muci elveţieni, dat cu ei pe tastatură, aşteptat 3 minute, mers tastaura ca nouă! Şi cică au şi dezinfectat-o!
